Călătorie spre tine

Life Coaching #1

Suna telefonul. O voce calda si emotionata imi spune: ”Bună, draga mea!” Este una dintre persoanele care a ales sa calatorim impreuna cateva luni. Prima ei intrebare este despre cum a fost pentru alte persoane care au ales sa calatoreasca cu mine?

I-am spus ca pentru fiecare dintre noi drumul este diferit. Cateodata serpuieste, alteori mergem prin tunele iar cand vedem luminita din capat, sufletul rasufla usurat si ochii ni se umezesc. Alteori ne intoarcem la “casa parinteasca” sa vedem daca a lasat cineva lumina aprinsa. Si daca este stinsa, ce se intampla, ma intreaba ea curioasa? Cumva vei sti de unde sa o aprinzi. Stii cum este cand stai cu ochii inchisi si parca iti aduci aminte toate detaliile casei? Ce culoare avea covorul din sufragerie. Cum mirosea diminetile cand mama ta facea cafeaua si povestea cu tatal tau ore intregi de zici ca ieri s-au cunoscut iar timpul nu le ajungea? Cum mamaia iti facea ceai din flori de tei si punea zahar si o bucata de lamaie in el spunand ca o sa dormi linistita daca il bei inainte sa te culci? De trasaturile exacte ale parintilor tai. Parca le simti si mirosul. Iti aduci aminte trasaturi, mirosuri, texturi de care nici nu mai stiai ca le ai in memorie. Fata ta zambeste. Esti acolo, chiar acum!

Stii ca atunci cand stai cu ochii inchisi este posibil sa gasesti mai repede ce cauti decat atunci cand chiar cauti acel ceva la propriu? Stai stai, imi spune ea! Mie imi este frica de intuneric! Ce faceai cand erai mica si iti era frica de intuneric, o intreb eu? Imi spuneam Inger Ingerasul meu. L-am uitat. Hai sa il spunem impreuna. Vrei? Nu stiu cum sa iti spun…as vrea…insa o sa plang sa stii. Stiu, ii spun. Si eu plang cateodata cand spun inger ingerasul meu pentru ca imi aduce aminte de mamaia. Hai, il spunem impreuna? Da. Sunt pregatita. Si asa la telefon, cu o persoana pe care nu am vazut-o niciodata, tot ce stim este cum ne cheama si ce varsta avem, incepem. Calatorim spre noi insine. Spre acasa. Casa sufletului nostru. Acolo de unde vine lumina. Lumina care ne ajuta sa stim care este drumul nostru. Acea lumina care ne da liniste interioara.

Am inchis ochii amandoua – eu cel putin asa am facut – si am inceput: Inger Ingerasul Meu, iar ea repeta dupa mine pana l-am spus pe tot. Eu am lacrimat aducandu-mi aminte cum mamaie inainte de masa de pranz ma punea in genunchi sa il spun, altfel nu primeam de mancare. Iar ea dupa ce a plans pe saturate, ma intreaba: Mai esti? Sigur, sunt aici pentru tine. Cum esti? Andra,….s-a aprins lumina. In ce camera o intreb eu? Camera parintilor mei.
Cum te simti? Eliberata imi spune ea. Simt ca ei sunt lumina mea. Mi-ar placea sa inteleg mai multe. Data viitoare draga mea, ii spun eu.

Ai o poza cu ai tai in casa? Nuuuu imi raspunde ea trista. Cumpara o rama care sa iti placa si pune o poza cu ei sa ii vezi in fiecare zi. Dincolo de faptul ca sunt sursa de lumina pentru tine, sunt si radacinile tale. Onoreaza-i.

Multumesc, Andra! Si eu draga mea! Sa ai o saptamana senina si cu multa lumina interioara!
Tata ❤️ Mama

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *